SOAP BAZAR

Sapunuri naturale si produse cosmetice naturale


Scrie un comentariu

Mare reducere!

Mare reducere mare drag popor iubitor de produse naturale 🙂
Va ofer o reducere de 15% la toate produsele aflate pe stoc in periada 23-31 Iulie. Comanda puteti da in magazinul meu de pe Breslo.
DSCN0886

Zi frumoasa!
Gabi

Anunțuri


8 comentarii

Ce facem cu mentalitatea?

cersetori
De dimineata in drum spre munca imi intinde un baiat-barbat cativa fluturasi si ma intreaba daca vreau sa donez 3 lei pentru copii din orfelinate. Si nu stiu cum au decurs lucrurile ca am intrat in discutie cu el, si a inceput sa-mi zica cat de greu este pentru copii care traiesc in orfelinate si din nou imi zice daca vreau sa donez 3 lei pentru ei. Si eu il intreb ce se intampla mai concret cu acesti bani, si el imi zice ca a crescut in orfelinat si ca acum doarme pe strazi. Bun, am inteles, banii raman la el. Ii zic ca nu ma deranjeaza daca banii raman la el si el continua sa-mi zica daca vreau sa fac voluntariat intr-un orfelinat si ramane oarecum mirat cand afla de la mine ca da.
Asa mirat si oarecum intrigat imi raspunde la intrebarea mea unde as putea sa fac voluntariat si din nou ma intreaba daca vreau sa donez 3 lei. Ii dau 5 lei si ii spun ca ar avea si alte variante decat sa cerseasca, tipic noua care avem un loc de munca o sa ziceti nu? Si el incepe foarte suparat sa-mi zica sa-mi vand casa si sa dorm pe strazi, ca eu nu stiu cat de greu este sa traiesti in orfelinat, ca m-a tinut mama in scoala si de aceea am un loc de munca si ca nu dorm pe strazi ca el si cat de greu ii este lui si ca m-am oprit sa-i fac lui morala.
Bun, discutia se incheie si fiecare merge in treaba lui, eu la cersit si el la munca 🙂 pardon eu la munca si el la cersit.
Vreau sa subliniez ca din exterior nu parea sa aiba nici un handicap fizic si din discutie parea destul de dezvoltat intelectual chiar istet.
Si cum nu puteam sa ma linistesc m-am tot gandit dupa aceea la discutie si la mentalitatea copiilor care au crescut in orfelinate, vreau sa zic ca am discutat mai mult nu doar 2-3 vorbe ca acum cu inca doi tineri, o fata si un baiat, care au crescu in orfelinat si care la o anumita varsta au fost adoptati, dar suficient de tarziu incat sa-si aminteasca de perioada petrecuta in orfelinat.
La fel ca in cazul cartii „Omul in cautarea sensului vietii” de Viktor Frankl cand Viktor impreuna cu un coleg scapa din lagar si mergand pe camp colegul lui calca in picioare un lan de grau in loc sa-l ocoleasca, spunand ca dupa ce a trecut prin atatea greutati poate si merita sa faca acest lucru aceeasi mentalitate am observat-o si in cazul persoanelor care au trecut prin foarte multe greutati cum este cazul copiilor crescuti in orfelinate. Se asteapta sa fie compatimiti, se simt jigniti daca cumva incerci sa le explici ca nu sunt singurii care au trecut prin greutati, considera ca au dreptul sa faca anumite lucruri in virtutea faptului ca ei au suferit foarte mult si nu vor sa iasa din aceasta stare.
Si atunci ce este de facut va intreb, cum schimbam aceasta mentalitate?

O zi frumoasa sa aveti,
Gabi


5 comentarii

Dupa 10 ani…..

Dupa 10 ani...
In weekend-ul trecut am avut intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Stiu ca suna cam cliseic dar nu ma pot abtine sa nu zic ce repede au trecut 10 ani. Parca ieri era prima zi de scoala si traversam parcul din fata liceului si ma gandeam ce greu o sa treaca 4 ani si uite ce repede au trecut 14 nu 4.
Am avut niste emotii mai ceva ca in prima zi de liceu si mi-am regasit colegii la fel de tineri si frumosi, mult mai deschisi si mai voiosi, parca acum am terminat liceul 🙂
Un singur regret am, faptul ca nu ne-am intalnit mai des pentru ca am avut colegi minunati.

Dragi colegi va imbratisez si sa ne revedem cu bine peste 5 ani 🙂

Seara faina,
Gabi