SOAP BAZAR

Sapunuri naturale si produse cosmetice naturale

Ce facem cu mentalitatea?

8 comentarii

cersetori
De dimineata in drum spre munca imi intinde un baiat-barbat cativa fluturasi si ma intreaba daca vreau sa donez 3 lei pentru copii din orfelinate. Si nu stiu cum au decurs lucrurile ca am intrat in discutie cu el, si a inceput sa-mi zica cat de greu este pentru copii care traiesc in orfelinate si din nou imi zice daca vreau sa donez 3 lei pentru ei. Si eu il intreb ce se intampla mai concret cu acesti bani, si el imi zice ca a crescut in orfelinat si ca acum doarme pe strazi. Bun, am inteles, banii raman la el. Ii zic ca nu ma deranjeaza daca banii raman la el si el continua sa-mi zica daca vreau sa fac voluntariat intr-un orfelinat si ramane oarecum mirat cand afla de la mine ca da.
Asa mirat si oarecum intrigat imi raspunde la intrebarea mea unde as putea sa fac voluntariat si din nou ma intreaba daca vreau sa donez 3 lei. Ii dau 5 lei si ii spun ca ar avea si alte variante decat sa cerseasca, tipic noua care avem un loc de munca o sa ziceti nu? Si el incepe foarte suparat sa-mi zica sa-mi vand casa si sa dorm pe strazi, ca eu nu stiu cat de greu este sa traiesti in orfelinat, ca m-a tinut mama in scoala si de aceea am un loc de munca si ca nu dorm pe strazi ca el si cat de greu ii este lui si ca m-am oprit sa-i fac lui morala.
Bun, discutia se incheie si fiecare merge in treaba lui, eu la cersit si el la munca 🙂 pardon eu la munca si el la cersit.
Vreau sa subliniez ca din exterior nu parea sa aiba nici un handicap fizic si din discutie parea destul de dezvoltat intelectual chiar istet.
Si cum nu puteam sa ma linistesc m-am tot gandit dupa aceea la discutie si la mentalitatea copiilor care au crescut in orfelinate, vreau sa zic ca am discutat mai mult nu doar 2-3 vorbe ca acum cu inca doi tineri, o fata si un baiat, care au crescu in orfelinat si care la o anumita varsta au fost adoptati, dar suficient de tarziu incat sa-si aminteasca de perioada petrecuta in orfelinat.
La fel ca in cazul cartii „Omul in cautarea sensului vietii” de Viktor Frankl cand Viktor impreuna cu un coleg scapa din lagar si mergand pe camp colegul lui calca in picioare un lan de grau in loc sa-l ocoleasca, spunand ca dupa ce a trecut prin atatea greutati poate si merita sa faca acest lucru aceeasi mentalitate am observat-o si in cazul persoanelor care au trecut prin foarte multe greutati cum este cazul copiilor crescuti in orfelinate. Se asteapta sa fie compatimiti, se simt jigniti daca cumva incerci sa le explici ca nu sunt singurii care au trecut prin greutati, considera ca au dreptul sa faca anumite lucruri in virtutea faptului ca ei au suferit foarte mult si nu vor sa iasa din aceasta stare.
Si atunci ce este de facut va intreb, cum schimbam aceasta mentalitate?

O zi frumoasa sa aveti,
Gabi

Anunțuri

8 gânduri despre „Ce facem cu mentalitatea?

  1. Asta e o mentalitate de care nu vom scăpa curând : românul e sărac/ amărât și se complace situației….De ce să facă ceva să-și depășească condiția, de ce să muncească, dacă e mai ușor la cerșit…..Dacă ia 3-40 de lei pe zi, într-o lună câștigă mai mult decât mine și fără efort prea mare 🙂

  2. Da, în general persoanele care au trecut prin greutăţi în viaţă se aşteaptă să fie compătimite şi tratate special. Din fericire sunt şi oameni care nu s-au complăcut, care au muncit cinstit şi au reuşit să răzbească, fără să se auto-victimizeze.
    Cât despre cerşetori… Eu cred că a le da bani înseamnă a încuraja fenomenul. Iar mulţi dintre cei care cerşesc sunt puşi să facă asta, din păcate.

  3. Simona acest lucru este general valabil pentru toti oamenii nu numai pentru romani. Nu ii judec dar nu fac mari eforturi sa-si depaseasca conditia ci asteapta ca cineva din afara sa vina si sa le ofere ce au ei nevoie. Nu putem noi peste noapte sa schimbam mentalitati formate in sute de ani dar macar putem sa incercam 🙂

  4. Andra pe mine nu ma deranjeaza ca cersesc, de dat bani dau mai tot timpul. Este altceva ce ma deranjeaza de ce au ajuns sa cerseasca. Cine sau ce situatie i-a facut sa cerseasca? Si cred ca in cazul copiilor crescuti in orfelinate de vina sunt ingrijitoarele care in loc sa le cultive respectul si increderea in sine i-au frustrat, umilit si jignit in toate felurile si astfel au ajuns sa creada ca nu au nici o posibilitate sa razbata in viata.

  5. exact, oamenii care i-au ingrijit poarta in parte vina de a le fi mutilat capacitatea de integrare in societate

  6. Scuze de Spam, am si eu nevoie de ajutorul tau te rog. Mai multe detalii le gasesti in acest articol al meu: http://literestacojii.wordpress.com/2013/07/11/cine-ma-ajuta
    Iti multumesc anticipat si sper ca ma vei ajuta! Te pup!

  7. Aici nu e vorba de mentaliatatea lor care trebuie schimbata….Eu cred, mai degraba, ca sunt mutilati psihic si spiritual si au nevoie de ajutor specializat ca sa depaseasca trauma unei copilarii inexistente,practic..si da…ingrijitorii din orfelinate poarta cea mai mare vina pentru ceea ce devin ei cand ajung la varsta maturitatii..Cred ca e ingrozitor si nimeni nu-si poate imagina prin ce trec copiii astia.Nu-mi vine in mine decat cazul lui Nadine- si ea crescuta in orfelinat-care ,la varsta pe care o are,la viata pe care o duce,inca mai poarta cosmarurl trait intre peretii orfelinatului si are nevoie de ajutor specializat…Mai sunt copii proveniti din orfelinate care-si depasesc conditia si razbesc, dar cred ca au o forta interioara de neclintit..dar,mai sunt altii..slabi,care nu gasesc forta in interior si atunci..fac ceea ce cred ei ca sunt absolut capabili sa faca..sa cerseasca si ..poate asa ..cer ajutor fara sa-si dea seama..Mie,mi-e pur si simplu mila de acesti copiil..Multumesc!

  8. Mihaela ai punctat foarte bine dar eu nu vreau sa dezbat conditia copiilor din orfelinate pentru ca ma depaseste si nu am nici suficiente informatii. M-am referit la un caz concret si cred ca in cazul baiatului de care am povestit lucrurile stateau un pic altfel. Adica s-a folosit de fluturasi, care erau 3 la numar si nu aveau nici o legatura intre ei si nici cu copii din orfelinate, ca sa-mi atraga atentia si sa obtina bani. Nu a zis direct da-mi si mie un leu a zis vrei sa donezi 3 lei pentru copii din orfelinate?
    De aici am dedus ca stia prea bine ce are de facut, ca era destul de istet si ca ar fi putut foarte bine sa se foloseasca de acest lucru ca sa faca ceva mult mai constructiv decat sa cerseasca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s